SĂLB'ATIC, -Ă, sălbatici, -ce, adj., s.m. si f.
I. Adj.
1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit;
p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă neliniste, spaimă sau violenţă, sălbăticie. ♦ Sperios, sfios.
2. (Despre plante) Care a crescut de la sine; necultivat, nealtoit.
3. Care este creat de natură, fără intervenţia omului; natural; lipsit de artificiu, de rafinament;
frust. ♦ (Despre pământ, terenuri etc.) În care nu a intervenit mâna omului; nelucrat, necultivat.
4. (Despre ţinuturi, locuri etc.) Pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizaţie.
II. 1. Adj., s.m. si f. (Persoană) care aparţine unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societăţii omenesti; (om) primitiv.
2. Adj. Caracteristic omului primitiv;
rudimentar, înapoiat, primitiv, neevoluat.
3. Adj., s.m. si f. (Persoană) care se comportă ca un om primitiv; (om) necivilizat, înapoiat, grosolan.
4. Adj. (Despre păr) Des si aspru; neîngrijit.
5. Adj. (Despre oameni) Lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent, brutal, fioros. ◊ (Adverbial)
Biciuie caii sălbatic. ♦ (Despre manifestări, acţiuni etc. ale omului) Care exprimă, care arată lipsă de umanitate, neomenie, cruzime, brutalitate; aspru, necruţător.
6. Adj. (Despre oameni si manifestările lor) Care nu se poate stăpâni; aprig, impulsiv, nestăpânit, nedomolit.
7. Adj., s.m. si f. (Om) care fuge de lume, care nu respectă convenienţele (sociale); (om) retras, izolat, singuratic, nesociabil, ursuz.
III. Adj.
1. Care se manifestă cu deosebită intensitate, neobisnuit de puternic, violent, cumplit, aprig; înfricosător, de neînvins.
2. (Despre miscări sau corpuri în miscare) Rapid, vijelios, năvalnic. [Var.:
sălb'atec, -ă adj., s.m. si f.] - Lat. pop.
salvaticus (=
silvaticus).
Sursă
: DEX'98
(
58685)
- romac